Vestea n'a fost propriu zis o veste. A fost mai degraba o unda de soc ce a lovit planeta, orb, fara discriminare, de la un pol la celalalt.
Un val de emotie i'a scuturat pe toti locuitorii. Cozi imense atarnau ca niste limbi la chioscurile de ziare. Oameni infometati de informatii, abrutizati de asteptare, delirau intre doua buletine de stiri. Reporterii cadeau din picioare, ucisi de oboseala, dar fabricantii de televizoare nu mai stiau cum sa multumeasca divinitatii pentru aceasta pleasca. Deja sufocate, orasele se vedeau slutite de sutele de mii de kilometri de cablu. Acum toata lumea era conectata de la eschimos la broker.
Omenirea se indrepta fara teama catre cea mai mare revelatie din istoria ei. Granitele fusesera inlaturate, curentele religioase isi recunoscusera public incompetenta, iar guvernele renuntasera la orice forma de manipulare a opiniei publice. Stadioanele vuiau, asaltate de multimi ce aclamau frenetic orice informatie scursa pe ecranele uriase.
Nimic din ceea ce fusese odata normal nu se mai pastra in acele zile.

nu mai stiu pe care blog citeam ca arta subterana este un raspuns, o reactie la arta oficiala. azi rasfoiam portofoliul unui fotograf japonez, cand am dat peste poza asta. mi a clarificat un lucru, si anume, ca cele doua extreme, comunismul est european si si democratia nord americana expun cu aceeasi masura. doar metoda de exprimare este alta. a ti permite prea mult in numele libertatii este sinonim cu a ti permite prea putin in numele oprimarii.
dar sa trecem peste.
altfel, fotograful merita toata atentia dvs. iar despre arta mai vorbim noi.

www.hiroshiwatanabe.com

.