Friday, September 29














her: anybody seen my better half? (desperate)
me: i saw it! (kind)
me: it went that way!
her: where? (anxious)
her: what way?
me: look, look! there, there!
her: can't see it! (dissapointed)
her: she's hiding ... fucking bitchy half on mine
me: i can see that! (laughin')
her: kill the bitch (furios)
her: i want it no more
me: you evil! (ironic)
me: if i will find it, i will trade her (jewish)
me: althoug nobody is interested in better halfs
me: "hello! would you like to buy my friend's better half?
me: "i sell human spare parts! fresh better halfs now in store! (happy)

we end our radio live theatre with the inquiry of the day
"who wants a big black sock"?

for hints,
surf to
http://www.youtube.com/watch?v=it68iNcB2YA

Tuesday, September 19

frumos pretext, asta cu orasu.' ma refer la ce scrie acolo sub poza mea. un scurt bla-bla despre ce o sa fac eu si ce o sa dreg prin curtile acestui oras.
nu mint, ma obsedeaza orasul. ca sa zic asa, e o tema constanta, recurenta, recrudescenta si irecuperabila in incursiunile mele literare si nu numai.
uneori ma trezesc in pline reflexe sociologice. bunaoara, de ce n'as sta de vorba cu gardienii publici din garniturile de metrou? sa'i intreb la ce dracu' se gandesc ei cat e ziua de lunga. ca de vorbit, nu prea vorbesc cu nimeni. e adevarat, in metrou nu prea sta nimeni la taclale, cu exceptia colegilor de birou. dar nici atunci nu'i clar, e o optiune personala.
alteori imi vine sa iau la cotrobait toate casele/hrubele abandonate din bucuresti. cu lanterna, manusi, tot tacamul. si apoi sa scriu o mini monografie despre ele. cu poza, strada, numar, etc
ba chiar am inceput cateva povestiri. intr'una, un spalator de geamuri colinda orasul si scrie despre geamurile pe care le spala. intr'alta, locuitorii unui mic cartier se ridica la cer.
vad orasul ca pe un corp, iar oamenii ca pe un fluid. strazile, ratb'ul, pasajele, nimic altceva decat conductele de transport.
cladirile?
despre astea, data viitoare

Monday, September 18

mi s'a facut chef de blog. uite asa, m'a muscat din senin. ca si cum te musca cineva de lobul urechii sau de o fesa dezvelita. ah, ce bine e!
ati inteles bine, mi s'a facut pofta de scris. si pofta asta e ca pofta de femeie. cand dai cu ochii de ea, lihnit ca un urs, primavara, si o vezi acolo in carne si oase, nu mai stii de unde s'o apuci, ce sa'i desfaci mai intai, unde sa ti plimbi limba, degetele, obrajii.
cam asa si cu scrisu'. salivez, dragilor. ma gandeam azi in statie asa stupid, ce caldut, ce simplu ar fi sa tin un jurnal in care sa scriu niste chestii banale. sa scriu despre ce mananc, de exemplu. n'ar interesa pe nimeni, si nu mi'ar da nici mie mari batai de cap. ar fi asa, ca o laba zilnica discreta si nedezmatata.
sincer, cam asta e ocupatia mea. in loc sa calaresc
zilnic pe coapsele marilor idei (care or mai fi alea?!), bajbai bezmetic printre speech'uri de promotii, headline'uri de campanie si brief'uri cu iz asa zis creativ. in compania micilor idei.
jurnalul existentei mele e un jurnal arid ca o portocala uscata. scriu, iata. scriu mai mult decat un tocilar in pragul capacitatii. si uneori adun bani, cum uneori aduna si el note bune.
pai sa fiu multumit ziceti, nu?
sa nu mai bocesc atata in poala neimplinirilor spirituale si sa mi vad dracu' de retetele mele banale.
si mai am o teama. cine dracu mai are nevoie de scriitori, cand sunt pe toate drumurile? nu'i mai bine sa faci bani decat literatura proasta??




Wednesday, September 6


recover post. degeaba. nu pot sa recuperez zilele in care n'am scris tot. si macar daca ar fi numai asta.