as minti daca as spune ca sunt obosit. n'am motive, doar am umblat hai hui in 9 din ultimele 16 zile.
cum aminteam si mai jos, in celelalte posturi, am avut parte de bine si foarte bine. ceea ce, ganditi'va umpic, 9 zile consecutive de on going happiness (or something very close to) nu'i deloc putin lucru. ah, ce mi plac alaturarile astea precum 'deloc' la 'putin si deraierea de la ideea initiala. revenind, bine si foarte bine, adverbe de mood declinate in 9 zile de vacanta. ramasesem undeva la varna, sau trecusem de ea, ah da, eram in camera, ne pregateam pentru masina pe care aveam s'o inchiriem a doua zi.
a doua zi, un mic nor de panica. nu stiu ce furtuna zglobie a maturat cu un aer febril toata coasta bulgariei, iar rent-erul a ramas undeva blocat pe soseaua varna (da, iar) - balchik. ganduri la fel de febrile, unde sa mergem oare, spre kaliakra sau spre albena. adica sa mergem spre furtuna sau sa fugim de ea? punem receptionera sa sune in albena sa afle. o da din bulgareste in colt, dar n'o las din mina pana nu varsa tot soarele din albena peste noi. mai trag o poza, o mai trag pe dina de mineca, 'ia uite, parca s'au mai sters norii incolo'
ne adapostim in hotel, si ne holbam la perdeaua de ploaie. ploaie de vara, ca o idila ravasitoare intre cer si pamant. adorata ploaie a copilariei.
se duce, ea mai departe spre capul kaliakra, noi spre cea mai ramas in urma ei. din fericire, albena e o statiune solida. iar turistii nu se inghesuie pe nisipul inca ud. nu e soare, dar nici frig. in schimb, valurile tropaie deasupra noastra. noi si cativa altii, ne zbenguim bezmetic la picioarele lor. imi invat pinguinul sa se lase pe val. plecam cand soarele incepe sa mine mase mari de turisti spre plaja. o cotim spre kaliakra.

as minti daca as spune ca sunt obosit. n'am motive, doar am umblat hai hui in 9 din ultimele 16 zile. dar ceva tot am. nu e oboseala, e frustrare. si vine taios din mai multe parti. dar mai vorbim despre asta. abia acum as incepe sa mint.