la dracu', n'am nici un chef sa scriu. da' trebuie. da, trebuie pentru ca asa vreau eu. daca unii trebuie sa se trezeasca in fiecare zi pentru o activitate pe care nu o suporta, daca eu fac uneori lucruri care nu trebuie facute, atunci tot eu trebuie sa trec peste o stare de spirit timpa, pentru a redescoperi o pasiune, poate singura care va circula totdeauna prin venele mele. si de aceea, nici eu nu trebuie sa o trag pe dreapta. nu atit de devreme.
pentru a'mi stimula mintea, voi recurge la un mic truc. voi amesteca fragmente din ce'am scris aseara cu fapte reale si mai putine reale intamplate in ultimele 10 zile de vacanta.

mintea mi'e la fel de alba ca si hartia. dansez in nestire pe banchiza lui fat boy slim. ideile au consistenta in mintea mea, dar pe hartie prind greu, ca si cum hirtia ar fi o suprafata plina de asperitati, hirtoape. planuri inclinate brutal si total nepotrivite cu forma ideilor, indiferent de contintul lor. din fericire, sub talpi am nisip. din pacate, imi lipseste naturaletea, viteza de reactie. incerc sa comunic din nou cu mine. am iesit prea mult la suprafata, ce naiba caut eu la mal?
si totusi nu ne putem opri din dans. urlam la rastimpuri. simt cum ni se scurge mizeria vietii de adult de pe crestet pe umeri, pe tors, si asa mai departe, pentru a forma o baltoaca pe care o calcam in picioare. suntem noi. noi-nouti. ca si soseaua pe care gonim spre balcic. miroase a fin proaspat, adunat claie peste gramada. mi'ar placea sa dorm acolo, la marginea drumului.
bem o sticla de vin cu creveti si timp de patru zile exploram gradina botanica, palatul reginei maria, terasele cu orchestre live, imaginam probe olimpice pentru batraneii care populeaza statiunea (ultimul sprint, 100 de metri cirje, aruncatul cu proteza), mincam peste pina la epuizare, cernokop, rechin, pastrav, inchiriem o masina pentru 4 zile si nu ma mai satur de modestul port pe care il vad in fiecare dimineata pe geam.
cu masina plecam spre kaliakra, ne strambam la falezaabrupta si foarte frumos colorata, soarele isi face autostrada spre noi. ne indreptam apoi spre rusalka, unde nu puteam intra decat in schimbul unei taxe all inclusive. nu'i nimic, nu ne lasati in dreapta, cotrobaim in stinga. rusalka din stinga este un mic "sat" de bungalouri, cu exces de vegetatie si tresariri de beton pe dedesubt. coborim in golfulete minuscule, pustii. aproape ca nu stii cum sa te porti.
ne ducem apoi la bulgarevo, dupa kavarna, si de data asta luam dreapta, pentru a plonja intr'un mic golf, dulboka, unde cresc in mod organizat midii. le devoram frenetic, cu ochii larg deschisi.