un rezumat tembel al disparitiei mele de pe planeta blogger. stiu, nu citeste nimeni, pe cine intereseaza ca a mai disparut un idiot de pe planeta pamant, eu ma bucur cand raman mai putini idioti in jur. ar fi o lista lunga cu idiotii astia. n'am timp sa mi fac singe rau scriind despre toti. e de ajuns ca scriu despre unul.

asadar, o voma prelungita timp de 3 saptamani, boala de om mare, ghiftuit cu neajunsuri. fuga prin porumburile patriei dupa motoare iluzorii pe masura unor excursii iluzorii. o oboseala ce se anunta cronica, strecurata printre oase, pandind vorace in locurile unde se imbina os cu os.

averse de prietenie si 43 de metri patrati de banchiza sub privirile libidinoase ale soarelui. stiu, stiu, o sa ne'o topesti intr'o zi, ai mai multa rabdare si mai multa forta decat pot avea doi pinguini, dar sper ca pana in dimineata aia sa invatam sa inotam mai repede decat orca ucigasa. de aceea exersam pe cat ne stam in puteri, ridicand mici rotocoale de spuma cu aripioarele noastre alb-negru.

dinspre cetatea de neoane, nici o veste prea tulburatoare. o poza cu spatele facultatii de chimie din panduri. o poza cu spatele la trecut.

a scrie e ca si cum ai intra prin capatul unui tub foarte stramb. e ca o nastere, numai ca in sens invers. greu e pina iti trec umerii. apoi, sub ochii tai de peste electric se deschide un hau amniotic. iar harta ti'o desenezi pe masura ce avansezi.

dar gata.

simbata, cei doi pinguini isi imping banchiza spre ultima playa, unde alte mii de animale, (speram si din stirpea noastra) se vor bitii sub privirea pedanta a lunii.
iar duminica, vom naviga mai departe spre balcic.