mi s'a facut chef de blog. uite asa, m'a muscat din senin. ca si cum te musca cineva de lobul urechii sau de o fesa dezvelita. ah, ce bine e!
ati inteles bine, mi s'a facut pofta de scris. si pofta asta e ca pofta de femeie. cand dai cu ochii de ea, lihnit ca un urs, primavara, si o vezi acolo in carne si oase, nu mai stii de unde s'o apuci, ce sa'i desfaci mai intai, unde sa ti plimbi limba, degetele, obrajii.
cam asa si cu scrisu'. salivez, dragilor. ma gandeam azi in statie asa stupid, ce caldut, ce simplu ar fi sa tin un jurnal in care sa scriu niste chestii banale. sa scriu despre ce mananc, de exemplu. n'ar interesa pe nimeni, si nu mi'ar da nici mie mari batai de cap. ar fi asa, ca o laba zilnica discreta si nedezmatata.
sincer, cam asta e ocupatia mea. in loc sa calaresc zilnic pe coapsele marilor idei (care or mai fi alea?!), bajbai bezmetic printre speech'uri de promotii, headline'uri de campanie si brief'uri cu iz asa zis creativ. in compania micilor idei.
jurnalul existentei mele e un jurnal arid ca o portocala uscata. scriu, iata. scriu mai mult decat un tocilar in pragul capacitatii. si uneori adun bani, cum uneori aduna si el note bune.
pai sa fiu multumit ziceti, nu?
sa nu mai bocesc atata in poala neimplinirilor spirituale si sa mi vad dracu' de retetele mele banale.
si mai am o teama. cine dracu mai are nevoie de scriitori, cand sunt pe toate drumurile? nu'i mai bine sa faci bani decat literatura proasta??