frumos pretext, asta cu orasu.' ma refer la ce scrie acolo sub poza mea. un scurt bla-bla despre ce o sa fac eu si ce o sa dreg prin curtile acestui oras.
nu mint, ma obsedeaza orasul. ca sa zic asa, e o tema constanta, recurenta, recrudescenta si irecuperabila in incursiunile mele literare si nu numai.
uneori ma trezesc in pline reflexe sociologice. bunaoara, de ce n'as sta de vorba cu gardienii publici din garniturile de metrou? sa'i intreb la ce dracu' se gandesc ei cat e ziua de lunga. ca de vorbit, nu prea vorbesc cu nimeni. e adevarat, in metrou nu prea sta nimeni la taclale, cu exceptia colegilor de birou. dar nici atunci nu'i clar, e o optiune personala.
alteori imi vine sa iau la cotrobait toate casele/hrubele abandonate din bucuresti. cu lanterna, manusi, tot tacamul. si apoi sa scriu o mini monografie despre ele. cu poza, strada, numar, etc
ba chiar am inceput cateva povestiri. intr'una, un spalator de geamuri colinda orasul si scrie despre geamurile pe care le spala. intr'alta, locuitorii unui mic cartier se ridica la cer.
vad orasul ca pe un corp, iar oamenii ca pe un fluid. strazile, ratb'ul, pasajele, nimic altceva decat conductele de transport.
cladirile?
despre astea, data viitoare