imi lipseste ceva. imi lipseste ceva mai mult. iar blogul asta nu e bun de nimic. nu face nici cit o amarita de aspirina. incep sa ma transform intr-un antisocial paranoic. nu mi'am vazut familia de luni de zile, pe mama am intalnit'o o singura data intamplator pe strada. cu prietenii ma vad tot mai rar. pur si simplu nu am chef de ei. e absolut impudic sa scriu asta pe un blog - "stiti, dracii mei prieteni, mi s'a taiat de voi, cine dracu sunteti voi?". maruntisuri d'astea. uneori ma trezesc ca umblu prin soare intrebandu'ma ce ar trebui sa fac in legatura cu mine. intrebandu'ma de ce sunt asa mare si de ce vrea lumea (atat de mult) de la mine. si de cer atat de mult de la lume. sunt nesigur in raspunsuri. sunt extrem in manifestari. sunt o piaza rea pentru altii. sunt dominat de contraste, scepticism, de impulsuri, sunt pe marginea echilibrului. nu stiu cine dracu cotrobaie prin mine si mai important, de ce. ceea ce stiu ca trebuie sa fac, peste o ora se transforma in ceea ce stiu ca nu trebuie sa fac. si la loc comanda. alte dati luam firul in mina si mergeam pina la capatul lui. aflam. acum sunt prea multe fire. furia se izbeste (inca) de parapetii bunului simt pe care il rog sa nu ma paraseasca. mi'am convins 2 amici ca vreau sa scriu, ca mi lipseste scrisul. imi lipseste, dar nu e numai asta. derulez pe sarcina negativa. bre, in zilele astea v'as musca de git, daca n'as infunda puscaria. nu mi place de voi, asa cum nu mi place nici de mine. si nu i nimic rau in asta. probabil ar fi doar o crima trecuta la capitolul 'inexplicabil'.